Ce poti face intr-o duminica senina de septembrie?
Iei cativa prieteni si dai o alergare la Suru. Din valea Moasei pana la cabana sunt 6km si 700m D+, in ceva mai putin de 1h ajungem la cabana. Aici desi ne-am propus sa nu zabovim, tot stam pret de-un ceai si-o cafea. Pornim apoi voiniceste la deal. Panta creste si simtim si altitudinea. Alergarea de pana acum se transforma intr-un mers alert. Ritmul il sustinem din ce in ce mai greu. Inca un pic si ajungem la monument. De aici panta se indulceste si picioarele parca alearga singure.
Peisajul se deschide ca la cinematograf. Inca o transpirare buna si ajungem in saua Surului.
De aici urmam momaile si in curand ajugem pe varf. De la cabana pana pe varf sunt 6km si 850m D+.
Cam bate vantul, iar echipamentul subtire de alergat e mai potrivit in miscare, asa ca dupa ce facem 2-3 poze pornim in alergare la vale.
Luam din voleu cate o ciorba, stam la un pahar de vorba cu nea Popa si Ioana si apoi ne continuam alergarea. Fosnetele din vale ne determina sa nu ne lenevim, vedem din viteza ursoaica cu cei 2 pui pe care o stiam in zona coborand in viteza prin desis. E bine ca directiile noastre erau diferite.
Ajungem la masina inainte ca seara sa coboare pe munte. In vale e inca soare asa ca ne lenevim si stam de povesti pe malul raului pana cand umbra ne acopera si frigul ne mana spre casa…
